- Copiii ar trebuie să aibă dreptul de a vota, de a decide liber asupra vieții personale, de a fi reprezentați de un partid politic sau de a adresa petiții, ca și adulții
- Copiii români au cea mai mică alocație din Europa, o dovadă că statul mimează că le apără interesele
- Nimeni nu îi apără pe copii de instituțiile statului, de miile de cetățeni care iau din banii de Educație și îi cheltuiesc în interesul lor, nu al elevilor, spune Adrian Sârbu.
„Ești de acord ca prin lege să se înființeze funcția publică Avocatul Copilului?”, este întrebarea de la care au pornit dezbaterile miercuri, la ȘTIU PE CE LUME TRĂIESC.
DA, au răspuns 58%.
Ce drepturi trebuie să le dăm copiilor
,,Eu, în calitate de copil, n-am dreptul de a vota.
Ce decizie a mea e lipsită de onestitate sau nematematică, frauduloasă decât cele pe care un guvern de adulți, care votează și pentru care s-au votat, adulți care au ajuns în dregătorii mari, le-au luat și acum descoperă că nu mai știu că le-au luat.
Deci eu aș vrea, în calitate de Avocat al Copilului, să-mi obții și mie dreptul de a vota. La o vârstă la care se identifică discernământul meu, că e 14, 15 ani.
Astfel, să-mi obții și dreptul meu de a fi ales.
Dreptul de a decide liber asupra vieții mele personale.
TU, Avocat al Copilului, ar trebui să te lupți pentru dreptul meu de a decide liber asupra vieții personale. Nu mai spun asupra bunurilor mele.
Sau dreptul de a fi reprezentat de un partid politic. Sigur, nu partidele decid cine va fi pus pe listă și cine va fi ales. Alte instituții de partid și de stat, la umbră, decid asta. Dar vreau și un Partid al Copiilor. Spui până la 16 ani, până la 18, al minorilor. De ce să mi se spună minor? Eu aș vrea un avocat, dom’le, să schimbe această denumire.
Aș vrea și eu să am dreptul să mă adresez autorităților prin petiții. Și să fiu luat în seamă. Copiii de azi iau decizii de la doi, trei ani. Pentru că ei au în față telefonul. Telefonul îi supune la decizii și sunt antrenați în decizii.
Obișnuirea copilului în a lua decizii e foarte importantă. Tu spui, dom’le, sunt decizii minore cele pe care le ia copilul. Nu sunt toate minore. Copiii de azi au preocupări care nouă ni se păreau nefirești, de exemplu, politica externă.
Lumea nu mai e până la capătul orașului, unde e ultima stație de autobuz”, afirmă Adrian Sârbu.
Copiii au drepturi doar pe hârtie
„Vreo 4 milioane de copii mai sunt în România.
N-ar fi rău să fie reprezentați de un Avocat al Copilului, pentru că și copiii au interese. Și, culmea, ele sunt recunoscute.
TOP ARTICOLE
La noi, sunt menționate în Constituție. La nivel internațional, sunt recunoscute de ONU. Dreptul la viață, dreptul la viață privată, dreptul copiilor cu dizabilități, tot felul de drepturi. Și în Constituție, scrie că atât copiii, cât și tinerii se bucură de un regim special, ca și cum ar fi niște handicapați.
Nu există niciun partid în țara asta care să apere drepturile copiilor. Și statul mimează că le apără interesele. Sunt vreo 12 instituții în România care nominal apără interesele copiilor.
Constatarea cea mai puțin veselă e că copilul e singur și acasă, și la școală, și în societate.
Și de ce spun asta?
Pentru că, uneori, copilul trebuie apărat de părinți.
Părinți care-și părăsesc copiii. Românașii care și idolatrizează copiii, cum le spun, Pruncușor, Odorul meu, Cocoșel, Cucurina, Îngeraș. Un milion de copii au fost abandonați, într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă, de părinți. Și în timpul ăsta, statul român, pe care domnul Nicușor Dan îl cauționează, dă alocația pentru copilul român de 94 de euro pe lună. Suntem pe ultimul loc în Europa.
Statul român nu se gândește la copil.
Cine-i statul român? Este acea construcție de cetățeni care trăiesc din banii din buget, care ar trebui să fie cheltuiți în interesul nostru și sunt cheltuiți de ei în interesul lor.
Fii atent ce spune Legea Educației din 2011: 6% din PIB pentru Educație. În România? Nici pomeneală!
Unde suntem noi? La 2161 de euro per elev. Unde media în UE e 8185 de euro. Și noi am avut multe dezbateri aici că ar trebui să avem bugetul Educației 10% din PIB”, spune Adrian Sârbu.
Unde ne-a adus subfinanțarea Educației
„42% analfabeți nefuncționali, 47% minim funcționali și 11% funcționali. Nu mai vorbim de ratele de abandon școlar, nu mai vorbim de pregătirea cadrelor didactice, nu mai vorbim de faptul că suntem cei mai proști din Europa. La PISA suntem pe locul 25, da? La IQ suntem pe locul 27.
Avem cea mai mare rată de copii obezi din Europa și care crește cu 5% pe an. Azi am aflat că în București sau în România se vinde un Big Mac pe minut.
Avocatul ăsta al copilului, dacă exista, el venea către autoritățile sanitare, către poporul român și le spunea:
Luați mâncarea de la gură copiilor! Luați dulciurile! Este o tragedie națională. Omorârea copiilor, după Cruciada Copiilor, este cea mai mare tragedie națională”, afirmă Adrian Sârbu.
Partenerii noștri
