ȘTII că marile visuri aparțin premianților. Creatori, vizionari, lideri
Ajuns, din întâmplare, președinte, Nicușor se simte mândru procuror. Un vis MIC
Nicușor face o Românie Mică. În care vei merge în genunchi

Nicușor se visează procuror.
Un vis mic, de ratangiu invidios.
Care se crede judecător.
Și gândește ca un milițian.
Dacă ȘTII PE CE LUME TRĂIEȘTI,
ȘTII că marile visuri aparțin premianților.
Creatori, vizionari, lideri.
Visători autentici.
TU, eu, poate.
Și că, la împărțeala visurilor,
Nicușorilor le-au rămas doar cele mici.
Care, de mici ce sunt, îi strâng de cap.
Ca un chipiu de milițian,
Moștenit din tată în fiu.
TU visezi că mergi pe lună.
Ei să-ți pună frână.
TU visezi să naști o altă lume.
Ei, încurcă-lume.
Sunt mici, dar mulți.
Convinși că nu-i dreptate în lumea asta,
În care trăiești cum visezi.
NU te privesc în ochi.
Să vezi ce-ți pregătesc.
O lume a LOR:
De nicușori procurori și impostori.
Mulți, dar mici.
De vise mici.
TU, un infractor.
De vise mari.
Dacă nu ți-am spus-o, ți-o repet.
Ajuns, din întâmplare, președinte,
Nicușor se simte mândru procuror.
Un vis MIC.
De om și mai mic.
Care va face, din visul României Mari,
O Românie Mică.
O „mititică”.
În care vei merge în genunchi.
Trăindu-ți coșmarul de fiecare zi.
Că ai ales VISUL CEL MARE.