ȘTIU că m-am născut bolnav de România, dar NU știam că viața începe printr-o durere
M-am eliberat de România, câștigându-mi succesul și respectul în lume
M-am eliberat de România, dar am uitat că NU sunt liber

ȘTIU PE CE LUME TRĂIESC.
ȘTIU că m-am născut bolnav.
De România.
M-a ars prima gură de aer,
Care mi-a invadat plămânii și sufletul.
În clipa și locul în care m-am născut.
NU știam că viața începe printr-o durere.
Pe care o uiți la prima plăcere.
M-am născut liber.
Norocos că pot face ceea ce am visat.
Trufaș.
M-am eliberat de România,
Câștigându-mi succesul și respectul în lume.
Mi-am găsit puterea în durere.
Și identitatea.
În trufia mea, am uitat că NU sunt liber.
Că sunt condamnat să mă întorc.
La aerul pe care l-am respirat la naștere.
Nu mi-a fost ușor și nici bine.
Până am înțeles că, din durere, se naște bucuria.
Trăind în România.
Dacă nu ți-am spus-o, ți-o repet.
România e numai una.
O iubești și când o detești, părăsești sau condamni.
Te întorci, mereu, să-ți respiri prima gură de aer.
Prima durere și bucurie.